prozaultrascurta

textconstruct.eu, energie verde, ecologie şi gramatică

Arhivă pentru Sandra Brown

Copilul

Vorbeşte mereu. Vrea să afle tot ce se întâmplă în jurul lui. La început vorbeşte gângurit, apoi aproape clar şi limpede, dar de cele mai multe ori, ilogic. Pe cei din jurul lui îi extaziază, are darul de a le pune zâmbetele pe chipuri. Este un lucru greu de realizat după o zi lungă de muncă. Ştie să cânte, a învăţat o poezie, face şi un puzzle. Şi îl face atât de repede! Plânge atunci când nu te aştepţi, îi place să stea la pieptul mamei, are cele mai neaşteptate reacţii. Copilul învaţă şi creşte mereu. Copilul, mereu un izvor nepreţuit de bucurie.

Reclame

Himera dimineţii

Îmbrăcată în roşu, cu stil, puţin agitată şi bombânind, o himeră în semiobscuritatea dimineţii, o frumoasă doamnă stătea în faţa mea. O vedeam din profil. Un păr blond, drept, nasul perfect, puţin ridicat, un rid aproape insensizabil străbătându-i fruntea, o făceau să pară o femeie puternică, independentă. Undeva, puţin mai în faţă, o altă femei stătea liniştită cu faţa către noi. Se uita atentă şi cu viu interes la ochii albaştri ai plăcutei fiinţe blonde. Dar cum plăcerea nu este menită să dureze, la fel şi himera s-a evaporat în aburii reci ai dimineţii. După un minut mă întrebam dacă nu cumva am visat…

Flori şi lacrimi

Coloritul impresionant al florilor a reuşit să îţi mai taie din tensiune. Aveai lacrimi în ochi şi nu puteai să scapi de nodul din gât. Încercai să te gândeşti la ceva frumos. Îţi plac florile, îţi plac petalele lor, îţi place mirosul lor. Acum, cele pe care le ai în faţa ta nu sunt chiar cele mai frumoase flori, dar sunt proaspete şi radiante. Multe dintre picturile tale au tematică florală…este parte din starea ta de spirit, parte din personalitatea ta. Restul e abstract. Renunţi să te mai gândeşti la flori. Lacrima a reapărut, la fel şi nodul din gât. Florile din faţa ta se aştern la baza unei cruci din marmură pe care este sculptat un nume şi doi ani…lacrima a început să se prelingă pe obraz.

Trivialii

Limbaj trivial, murdar, cu nenumărate şi explicite tente sexuale, chiar pornografice, împânzesc mai nou literatura contemporană. În dorinţa lor de a se face cât mai repede cunoscuţi, nenumăraţi autori recurg la acest tertip ieftin, a la „Can Can” sau „Libertatea” pentru a-şi creşte numărul de vizualizări. Asta nu se numeşte literatură şi cei care folosesc astfel de obscenităţi în scop comercial nu se pot numi literaţi. Poate mai bine cancanişti sau mediocrii care doresc să iasă din anonimat. Urâte cuvântări.

Ochelarii fumurii

Pe sub ochelarii fumurii, ochii i se mişcau neliniştiţi şi vioi. Credea că nu o observă nimeni, că impasibilitatea motrică a feţei nu avea cum să o trădeze. Se înşela. Ochii i se distingeau pe sub ochelari. O vedeam cum analizează, cum zăboveşte atentă asupra anumitor detalii, cum detaliile le transformă în poveşti imaginare şi cum încearcă să îşi mascheze subtil un zâmbet apărut în colţul gurii. Când ochii i-au rămas aţintiţi în pământ, mi-am dat seama că nu eram ceea ce căuta. Imaginaţia ei nu i-a oferit satisfacţia aşteptată. O ultimă privire am aruncat asupra ei. Ochii ei începuseră acelaşi joc cu un bărbat din apropiere.

Discuţii Inofensive

Au schimbat câteva vorbe, vorbe care nu ar fi trebuit să dăuneze niciodată, vorbe inofensive. Nu a existat nici un gest, nici o intenţie. Doar vorbe. Pe alocuri, câteva zâmbete îşi făceau simţită prezenţa. Nimic anormal nici aici. Persoanele din jur îi priveau complice. Şoapte începeau să fie schimbate. Ocheade rapizi erau aruncate în direcţia lor. Ea era căsătorită, el, un burlac împătimit. Din perspectiva altor persoane, discuţia în care erau implicaţi, depăşise de mult cadrul unei socializări comune şi normale. Deja erau blamaţi şi ei începeau să simtă asta. Şi-au întrerupt conversaţia şi s-au îndepărtat unul de celălalt. Dar focul fusese deja aprins.

Piciorul înşelător

Pielea fină îi lucea în soarele roşu. Apus. Linia orizontului se oprea într-o zonă de foc, o zonă care în aceste momente părea a fi poarta dintre infern şi rai. Priveam exaltat efectele unui atât de frumos apus. Pielea fină a apărut din nou. Era glezna şi genunchiul ce ieşeau de sub un baldachin. Sunt în vacanţă, trebuie să interacţionez, mai ales cu genul feminim. Aşa cere eticheta. Eticheta mea. Dezamăgit, mă întorc la şezlongul meu. Piciorul şi pielea fină aparţineau unui bărbat…un bărbat epilat.